Istoria tutunului



Tutunul este una din cele mai vechi culturi. Țara sa de origine este considerată America și Asia, unde tutunul era folosit pentru fumat și în scopuri medicinale cu mai mult de două mii de ani în urmă. Cristofor Columb a luat cunoștință de tabac pe insula Cuba în timpul călătoriei sale spre țărmurile Americii în 1492. În China se întîlnesc soiuri de tutun sălbatice, ce au denumire locală. Indigenii americani fumau pipe speciale „caliumed” sau pipele lumii, ornate cu gravuri și pene de vultur. De asemenea foloseau pe larg frunzele de tutun ca mijloace de tratament (împotriva durerilor de cap, de burtă, pentru vindecarea rănilor, ș.a.). Există diferite opinii despre proveniența cuvîntului „tabac” (tabach, tobacco, tabacum). Unii spun că ar proveni de la denumirea noii provincii spaniole „Tabaco. Mai sunt si alți indici ce arată
ca locuitorii insulei Haiti numeau pipa pentru fumat „Tavago”, iar spaniolii foloseau acest cuvînt pentru planta respectivă. În 1518 semințele de tutun au fost aduse în Lisabona, unde la început tutunul se folosea ca o plantă decorativă, ce are culori frumoase și miros puternic, iar mai apoi el s-a răapîndit repede în toată Portugalia și Spania. În 1580 tutunul se cultiva și în Franța, de unde el și a pătruns în alte țări – Olanda, Anglia, Turcia.